Imaginea ta

Moare în mine, încet,

imaginea ta – chip desuet;

momente cu tine, zâmbind fericită,

se sting și pier… lacrimă nefericită.

.

Prin cimitirele părăsite ale memoriei, zeii

bântuie noaptea aleile păscute de mieii

dimineții. Fanfara faunebră a nervilor triști,

un vals al morții visului sună – dacă insiști.

.

Încă mai plouă, încă e frig…

gândurile mele iarăși surpă un dig,

apoi se îneacă, se înabușă în zare

cu boabe de rouă și regrete amare.

© Remus Kral, 13. 02. 2020