Un număr de 33 de sateliți cu propulsie nucleară, lansați de Uniunea Sovietică între 1965 și 1988 pentru a monitoriza navele NATO, în prezent scoși din uz și plasați pe o orbită îndepărtată, prezintă pericol major de a contamina alți sateliți sau nave spațiale cu emisii radioactive sau chiar de a se prăbuși efectiv pe Pământ.
Ministerul pentru Situațiile de Urgență, al Apărării și cel al Comunicațiilor din Rusia au fost alertate de Consiliul pentru Explorare Spațială din cadrul Academiei de Științe din Rusia (RAS) pentru a monitoriza atent sateliții cu propulsie nucleară scoși din uz, care în prezent gravitează pe orbite mai îndepărtate de Terra, în scopul înlăturării riscului major ca aceștia să cadă pe Pământ sau să contamineze cu emisii radioactive obiectele din spațiul cosmic în apropierea cărora orbitează.
„Instituțiile abilitate trebuie să monitorizeze atent obiectele spațiale cu reactoare nucleare ca sursă de propulsie, precum și părțile lor componente în scopul înlăturării posibilelor riscuri ale căderii necontrolate ale acestor obiecte pe Pământ”, a declarat Alexander Sergeyev, președintele RAS, citat de Sputnik.
Declarația vine în contextul în care Sergey Meshcheryakov, cercetător științific la Roscosmos, a susținut anul trecut că sateliții sovietici cu energie nucleară la bord reprezintă o amenințare pentru alte obiecte spațiale. De asemenea, Meshcheryakov a mai afirmat că un nor de picături de sodiu-potasiu evacuat din reactoarele nucleare ale sateliților poate pune în pericol obiectele spațiale care operează la o altitudine de 1 000 km. Amestecul sodiu-potasiu a fost folosit ca agent de răcire în reactoarele nucleare Buck instalate pe sateliții sovietici.
După declarațiile sale, Sergey Meshcheryakov a fost arestat în iulie 2019 de autoritățile ruse și acuzat de înaltă trădare.
Din 1965 și până în 1988, Uniunea Sovietică a lansat un număr total de 33 de sateliți cu propulsie nucleară pe orbite joase, pentru a monitoriza prin radar navele militare și de aprovizionare ale NATO. Instalarea reactoarelor nucleare la bordul sateliților a fost necesară din cauza puterii reduse furnizate de energia solară. Pentru siguranță, sateliții sovietici au fost mutați pe orbite mai îndepărtate de Pământ după expirarea duratei lor de fucționare.
La 24 ianuarie 1978, unul dintre acești sateliți sovietici cu propulsie nucleară s-a prăbușit, din cauza unei defecțiuni tehnice, în nordul Canadei, contaminând radioctiv zona de impact.
SURSA: Sputinik
PHOENIX WEB 
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.
ApreciazăApreciază