Ecou din neant

Strigăt în noapte,

Sfâșietor ecou…

Apoi o mie de șoapte

Răzbat negrul cavou.

.

Visele dorm în pustiu,

Corabia gândurilor îmi moare sinistru…

Sunt singur și știu

Că nu există albastru.

.

Ecoul speranțelor ce mor

Sună un cântec aberant;

Sunt singur și mi-e dor

De neființă și neant.

© Remus Kral  19. 02. 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s