Pasărea moartă

Pasărea a murit în depărtare,

topindu-se în neantul nemărginit;

priveam un gând plutind în zare,

dispărând subtil în infinit.

.

Stolul negru, apărut din ceața

orizontului indefinit, se apropie sinistru  —

croncăne, se zbate-n viața

clipei ce se-agață de albastru…

.

Noaptea neagră ma-nvăluie în voalul

de neant țesut de păianjenii lui Iosif,

aduși de vântul de nord cu valul

ce spumegă memoria stâncii lui Sisif.

.

Cântecul cucuvelei tremură noaptea-n fâșii…

© Remus Kral, 08. 02. 2020