Pasărea moartă

Pasărea a murit în depărtare,

topindu-se în neantul nemărginit;

priveam un gând plutind în zare,

dispărând subtil în infinit.

.

Stolul negru, apărut din ceața

orizontului indefinit, se apropie sinistru  —

croncăne, se zbate-n viața

clipei ce se-agață de albastru…

.

Noaptea neagră ma-nvăluie în voalul

de neant țesut de păianjenii lui Iosif,

aduși de vântul de nord cu valul

ce spumegă memoria stâncii lui Sisif.

.

Cântecul cucuvelei tremură noaptea-n fâșii…

© Remus Kral, 08. 02. 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s