Scânteia Ditrău

Scandalul xenofob de la Ditrău, unde doi muncitori de culoare din Sri Lanka fac obiectul urii și intoleranței comunității maghiare din localitate, e de natură să aprindă și alte focare de xenofobie, nu numai în comunitățile maghiare, căci are la bază un substrat mai profund: străinii care fură locurile de muncă ale localnicilor.

Localitatea harghiteană Ditrau este una eminamente maghiară, aceasta fiind de altfel și singura limbă vorbită în comunitatea locală. Puțini sunt cei care mai cunosc o altă limba, chiar și preotul satului având reale dificultăți în a se exprima în limba oficială a statului român, respectiv limba română. Sursele de informare ale localnicilor provin aproape în totalitate pe filiera maghiară, de la cele locale și până la cele de la Budapesta.

Pe această filieră, și trecută prin filtrul propagandei de la Budapesta, secuii din Ditrau au aflat de problema migrației din Europa și de măsurile luate de prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, care a ridicat garduri la frontiera de sud a țării sale pentru a stopa fluxul migrației către Ungaria. De altfel, chiar multi secui au plecat la muncă în străinătate dupa aderarea Romaniei la U.E. și deschiderea pieței muncii a Europei Occidentale pentru muncitorii din România, procentul celor plecați din Dintrău atingând procentul de 10 % din totalul populației locale.

Era firesc în aceste condiții ca firmele din Ditrău să caute să suplinească absența forței de muncă cu personal dispus să muncească pe actualul salariu minim, chiar dacă această operațiune implica o chelutiala suplimentară cu aducerea forței de muncă din țări exotice, unde salariile sunt cu mult mai mici decât în Romania.

Cum procesul enclavizării celor două județe cu populație majoritar maghiară din centrul României s-a accentuat continuu de la Revoluție încoace, a crescut și sentimentul revizionist, de rupere a legăturilor cu Romania si autonomizare a zonei locuite de secui, a ceea ce ei denumesc Ținutul Secuiesc.

Apariția a doi muncitori de culoare în localitatea enclavizată geografic și spiritual Ditrău, muncitori care le-au „furat” locurile de muncă localnicilor, a fost declicul care a declanșat furia xenofobă a localnicilor. O furie reală, nu o „fandosaeală” udemeristă, căci ea are la bază un substrat profund: ura față de străinul care fură locurile de muncă ale localnicilor și-i constrânge astfel să trăiască în sărăcie.

Această xenofobie e prezentă în aproape toată Europa de Vest – ascensiunea partidelor de extremă dreapta peste tot în Europa confirma acest lucru –  care se confruntă de multă vreme cu afluxul de forță de muncă din Europa de Est, din Africa și Orientul Apropiat, și această xenofobie este cea care a scos Marea Britanie din U.E. Acesta este motivul real al Brexitului și nu mofturile de aruncat praf în ochii ignoranților, de genul Cambridge Analytica.

Autoritățile din Romania trebuie să trateze cazul Ditrau cu toată resopnsabilitatea. Nu este un caz care poate fi rezolvat prin represiune sau promisiuni politicianiste, ci prin măsuri concrete care să crească nivelul de trai și cel cultural al întregii populații din România, una din aceste prime măsuri fiind creșterea salariului minim la un nivel care să asigure un trai decent, chiar dacă aceasta măsură poate duce la o recesiune economică pe termen scurt.

Gestionarea deficitară a problemei Ditrau este de natură să producă consecințe grave, căci ea este scânteia care poate aprinde focare de xenofobie peste tot în România, chiar și acolo unde populația de origine română este majoritară. Ura împotriva străinilor care fură locurile de muncă ale localnicilor îi poate uni pe români și maghiari, așa cum scandalul Tökes i-a unit în decembrie ’89 și a dus în final la căderea lui Ceaușescu.

În cazul de față, ea poate duce la căderea democrației în România, la înlocuirea ei cu un regim autoritar sau dictatorial și, în final, la dezmembrarea țării.

Remus Kral