Creație vs Evoluție

Undeva prin secolul al XVII-lea, mai precis în anul 1650, James Ussher, arhiepiscop anglican de Armagh, Irlanda de Nord, își asigura un loc în istorie după ce postula în a sa „Anales vertis testamenti, a prima mundi origine deducti” adevărata vârstă a Pământului.

michelangelos-creation-of-adam
 MICHELANGELO  – Crearea lui Adam

Conform calculelor lui Ussher, Pământul ar fi fost creat în duminica de 23 octombrie a anului 4004 i.Hr., începand cu ora 9:00 sau 21:00 (aici datele au fost, din câte se pare, neclare)… iar, în această ecuație, omul, evident, a apărut după numai șase zile.

Ați fi probabil surprinși să aflați că publicul, avid de astfel de informații, a îmbrățișat cu entuziasm ipoteza lui Ussher și că nostalgicii săi, destul de numeroși, nu au renunțat definitiv la ea decât în anul 1997. Da, ați citit bine, nu este o eroare… anul 1997, același an în care James Ussher anunța sfârșitul ciclului biblic de 6000 de ani, atât cât ar fi trebuit să dureze de la Facerea lumii și până la Apocalipsă.

Poate că nu ar trebui, însă, să ne mire o atare concepție, dacă ne gândim că însuși Sir Isaac Newton efectuase un calcul similar prin care demonstra că Terra a fost creată în anul 4000 î.Hr., sau că binecunoscutul astronom german, Johannes Kepler, susținea că anul 3992 î.Hr., este anul real al creației. Cât despre o alternativă la mitul lui Adam și al Evei, ei bine, nici nu putea fi vorba.

Și de ce am fi surprinși de existența unor asemenea ipoteze dacă la început de secol XX existau încă numeroși savanți care erau convinși că vârsta planetei noastre nu este mai mare de 100 de milioane de ani ? În fond, lipsa unei aplicații practice a problemei vârstei planetei noastre, precum și fervoarea religioasă tipică acelor vremuri, au fost unele dintre principalele motive care au dus la proliferarea unei asemenea gândiri.

Charles Darwin tree of life poster
 Evoluția speciilor

A fost nevoie de o veritabilă revoluție a modului de a privi lucrurile pentru ca oamenii să accepte și alte opinii în afară de cele religioase, iar Charles Darwin a fost omul care a produs această schimbare spunând lumii întregi că originea omului poate fi explicată, mai degrabă, prin evoluția naturală decât prin intervenție divină.

Originea speciilor, lucrarea care l-a consacrat pe naturalistul britanic, poate fi considerată un act de mare curaj, mai ales că ea a fost publicată în anul 1859, în plină eră victoriană, iar exprimarea unor asemenea opinii de acest gen era, fără să exagerăm, o adevărată blasfemie.

Darwin nu s-a oprit însă aici. În 1871, el publica o nouă lucrare „scandaloasă”, Descendența omului, în care susținea că originea noastră poate fi urmărită în Africa datorită asemănărilor anatomice dintre oameni, pe de o parte, și cimpanzeii și gorilele de pe Continentul Negru, pe de altă parte.

El afirma astfel că oamenii și maimuțele antropoide au un strămoș comun, nicidecum că Homo Sapiens ar fi urmașul acestora, așa cum pe nedrept Darwin a fost acuzat chiar și astăzi de către cei grăbiți, mai degrabă, să îi nege teoriile decât să le explice. Iar timpul avea să îi dea dreptate naturalistului britanic.

SURSĂ: Adrian Nicolae, Misterioasa origine a omului

2 comentarii

  1. Nu se trage din maimuta dar omul are un stramosi comun cu maimuta! Care e acela? Si unde sunt verigile de legatura intre specii?
    Oricat de absurda ar fi o teorie e mai buna decat recunoasterea lui Dumnezeu! Cam asta e mersul lumii.
    Curand vom vedea fiecare daca am avut dreptate sau nu…….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s