Adevăruri a priori și a posteriori

Nu încape nicio îndoială că orice cunoaștere a noastră începe cu experiența; căci prin ce altceva ar putea fi deșteptată spre funcționare facultatea noastră de cunoaștere, dacă nu prin obiecte care exercită influiența asupra simțurilor noastre și care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mișcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaștere a obiectelor care se numește experiența ?

Flying_Brain_by_Pixelnase-3

Astfel, cronologic, nici o cunoaștere nu precede în noi experiența, și cu ea începe orice cunoaștere.

Dar dacă orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă totuși că ea provine intreagă din experientă. Căci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să fie un compostium din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile) produce din ea însăsi, adaos pe care noi nu-l distingem de acea materie primă mai înainte ca un lung exercițiu să ne fi făcut atenți asupra-i și abili de a-l separa.

Este deci cel puțin o problemă care reclamă încă o cercetare mai îndeaproape și care nu poate fi rezolvată imediat la prima vedere: problema dacă există o astfel de cunoștință independentă de experiență și chiar de orice impresii ale simțurilor. Astfel de cunoștințe se numesc a priori și se deosebesc de cele empirice, care își au izvoarele lor a posteriori, adica în experiență…

În cele ce urmează vom înțelege deci prin cunoștințe a priori nu pe acelea care au loc independent de cutare sau cutare experiență, ci prin acelea care sunt independente absolut de orice experiență. Acestora le sunt opuse cunoștințele empirice sau acelea care sunt posibile numai a posteriori, adică prin experiență. Dar prin cunoștințele a priori se numesc pure acelea în care nu este amestecat absolut nimic empiric. Astfel, de exemplu, judecata: orice schimbare își are cauza ei, este o judecată a priori, dar nu pură, fiindcă schimbarea este un concept care nu poate fi scos decât din experiență…

307eac3dbcff52af73d0e6a42e5c0e75

Avem nevoie aici de un criteriu cu ajutorul căruia să putem distinge sigur o cunoștința pură de una empirică. Experiența ne învață, în adevăr, că ceva are o însușire sau alta, dar și că nu poate fi altfel. Dacă deci, în primul rând, se găsește o judecată care este gândită în același timp cu necesitatea ei, ea este o judecată a priori, iar dacă, pe lângă aceasta, nu este derivată decât din una care este ea însăși valabilă ca judecată necesară, ea este absolut a priori.

În al doilea rând: experiența nu dă niciodată judecăților ei universalitate adevarată sau strictă, ci numai una presupusă și relativă (prin inducție), astfel încat propriu-zis trebuie să se spună: pe cât am observat până acum, nu se găsește nicio excepție la cutare sau cutare regulă. Dacă, deci, o judecată e gândită cu universalitate strictă, adică astfel încât absolut nici o excepție nu e îngăduită ca posibilă, atunci ea nu e dedusă din experiență, ci e valabilă absolut a priori.

Universalitatea empirică nu este deci decât o înălțare arbitrară a valabilității, de la ceea ce e valabil în cele mai multe cazuri, la ceea ce e valabil în toate cazurile, ca , de exemplu, în judecata: toate corpurile sunt grele; când, dimpotrivă, universalitatea strictă aparține esențial unei judecăți, atunci această universalitate indică un izvor special de cunoaștere a priori. Necesitatea și universalitatea strictă sunt deci criterii sigure ale unei cunoștinte a priori și sunt inseparabil unite între ele…

Se poate ușor arăta că există într-adevăr în cunoașterea omenească astfel de judecăți necesare și, în cel mai strict înțeles, universale, prin urmare judecăți pure a priori. Dacă vrem un exemplu din științe, atunci nu avem decât să privim toate judecățile matematicii; dacă vrem un exemplu din cea mai comună folosire a intelectului, atunci pentru aceasta poate servi judecata că orice schimbare trebuie să aibă o cauză.

SURSĂ: I. Kant, Critica rațiunii pure

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s