TIBERIUS GRACCHUS – Revoluție în Roma antică

Tiberius Gracchus era fiul lui Tiberius Sempronius Gracchus, cel care, prin administrația sa generoasă, își câștigase recunoștința Spaniei, fusese de doua ori consul și o dată cenzor, îl salvase pe fratele lui Scipio Africanus și se căsătorise cu fiica acestuia, Cornelia. Aceasta i-a dăruit doisprezece copii, dar nouă au murit înainte de adolescență; decesul tataălui a lăsat-o pe Cornelia cu toată sarcina educării celor trei copii care au supraviețuit: Tiberius, Caius și sora lor, o altă Cornelia, care avea să devină soția lui Scipio Aemilianus. Tatăl și mama manifstau pentru cultura elenistică aceeași simpatie care caracteriza mediul familiei Scipio.

Cornelia reunea în jurul  ei un salon literar; scria epistole redactate într-un stil așa de pur și de elegant încât toți erau de părere că aduce o contribuție deosebită la dezvoltarea literaturii latine. Plutarh spune că un rege al Egiptului i-ar fi oferit mâna și tronul acestei nobile văduve, însă în zadar: ea prefera să rămână fiica unui Scipio, soacra altui Scipio și mama fraților Gracchus.

220px-Tiberius_NyCarlsberg01
Tiberius Gracchus (163 – 133 î.Hr.)

Cum în familie politica și filosofia erau la ordinea zilei, Tiberius și Caius Gracchus au cunoscut de mici copii deopotrivă problemele inerente guvernării Romei și speculațiile gândirii grecești. Ei au fost influiențați în special de Blossius, un filosof grec din Cumae, care le-a inspirat un liberalism pasionat, subestimând puterea conservatorilor romani.

Cei doi frați erau aproape la fel de ambițiosi, de mândri, de sinceri, extrem de elocvenți și de un curaj fără limite. Caius a povestit cum și-a dat seama Tiberius de tragedia agrară o data când, traversând Etruria, „a remarcat puținătatea locuitorilor acestor câmpii și faptul că sclavii străini erau cei care cultivau pământul și păzeau vitele”. Știind că la acea vreme numai proprietarii erau admiși în armată, Tiberius se întreba cum va putea Roma să-și păstreze independența sau supremația, dacă locul vajnicilor țărani, care alcatuiau odinioară legiunile, era acum ocupat de sclavi străini, pradă disperării.

Cum ar fi putut viața și democrația romană să se bucure vreodată de o stare normală, cu un proletariat citadin majoritar, care trăia într-o sărăcie ușor de corupt, în loc să predomine un mândru corp de agricultori, proprietari ai pământurilor pe care le cultiva ? Soluția evidentă și necesară pentru rezolvarea celor trei probleme (sclavia rurală, aglomerarea și corupția urbană, decadența militară) era, în concepția lui, împărțirea pământului între cetățenii cei mai săraci.

În 133 î.Hr., ales tribun al poporului, Tiberius Gracchus și-a anunțat intenția de a supune adunării tribale trei propuneri: 1) niciun cetățean să nu mai poată deține mai mult de 135 de hectare de pământ cumpărat sau închiriat de la stat, mergându-se până la dublul acestei suprafețe, dacă titularul avea doi fii; 2) restul domeniilor deja vândute sau închiriate să fie returnat statului, contra prețului de cumpărare sau închiriere, majorat proporțional cu îmbunătațirile aduse; 3) terenurile astfel recuperate să fie împărțite în parcele de 810 ari, care vor fi distribuite celor mai săraci cetățeni, cu condiția de a nu le înstrăina niciodată și de a plăti o taxă anuală către vistierie.

augustyn-mirys-tiberius-gracchus-closes-the-temple-of-saturn-the-roman-treasury_i-G-17-1738-T2Y3D00Z
Tiberius sigilează templul lui Saturn, unde se păstra vistieria statului

Nu era vorba de o propunere utopică, ci pur și simplu de a pune în aplicare legea liciniană, care fusese votată în 367 și care nu se abrogase, dar nici nu se aplicase vreodată. Adresându-se celor mai săraci plebei, într-un discurs rămas celebru în istoria romană, Tiberius spunea:

„Animalele pământului și păsările cerului, până și ele au viziunile și ascunzătorile lor, în schimb oamenii care se bat și mor pentru Italia nu au decât lumină și aer. Generalii noștri îi îndeamnă pe soldați să lupte pentru mormintele și altarele strămoșilor. Fraze găunoase, înșelătoare. Altar părintesc, voi n-ați putea arăta niciunul. Mormânt al strămoșilor, voi nu mai aveți. Voi vă bateți sau muriți pentru ca alții să trăiască în bogăție și lux. Sunteți numiți stăpânii lumii, dar nu exista nicio palmă de pământ despre care să puteți spune că este a voastră.”

Senatul a fost de părere că aceste propuneri vor determina confiscarea unor proprietăți, așa că l-a acuzat pe Tiberius de intenții dictatoriale; în același timp, senatul l-a convins pe tribunul Octavius să împiedice prin veto supunerea acestei măsuri aprobarii adunării. Atunci, cu ocazia unei moțiuni a lui Gracchus, adunarea a hotărât ca orice tribun care acționează împotriva voinței comitenților săi să fie imediat destituit; astfel, Octavius s-a văzut îndepărtat din banca tribunilor de către lictorii lui Tiberius. Propunerile agrare ale lui Tiberius au devenit legi, iar adunarea, temându-se pentru securitatea autorului lor, l-a escortat până acasă.

El acționase însă ilegal respingând vetoul unui tribun; adunarea însăși declarase, deja cu mult timp în urmă, că exprimarea unei asemenea voințe reprezinta o manifestare cu tendințe absolutiste. Acest fapt îi îndreptățea pe adversarii lui să-i respingă proiectele. Ei au declarat că-l vor pune sub acuzație la încheierea anului său de magistratura, întrucât violase constituția și folosise forța față de un tribun.

Tiberius, dorind să se pună la adăpost, a sfidat din nou constituția solicitând realegerea sa ca tribun și în anul 132 î.Hr. Cum însă Aemilianus, Laelius și alți senatori i-au retras sprijinul, deși anterior îl susținuseră, Tiberius și-a îndreptat atenția mai mult spre plebe.

gracchi brothers rome romainout tours
 Caius și Tiberius Gracchus

A promis că, dacă va fi reales, va scurta durata serviciului militar, va aboli dreptul exclusiv al senatorilor de a îndeplini funcția de jurați și va acorda cetățenia aliaților italieni care îndeplineau condițiile cerute în acest sens. Între timp, senatul a respins fondurile necesare comisiei care fusese însărcinată cu aplicarea legilor agrare. În același an 133 î.Hr., Atalus III al Pergamului îi lăsa Romei moștenire regatul său; Gracchus a propus atunci adunării să pună în vânzare bunurile personale mobile ale acestui suveran și să distribuie banii astfel obținuți celor care primeau pământurile de la stat, pentru a finanța amenajarea exploatațiilor. Acest proiect a stârnit mânia senatului, care-și vedea autoritatea asupra provinciilor și dreptul de a administra fondurile publice transferate unei adunări refractare și nereprezentative, în mare parte compusă din oameni ai căror strămoși fuseseră sclavi sau străini.

În ziua alegerilor, Gracchus a apărut în forum îmbrăcat în doliu și înconjurat de gărzi înarmate, ceea ce însemna că înfrângerea sa ar duce la punerea sub acuzare sau chiar la moartea sa. În timpul scrutinului, violența a izbucnit în ambele tabere. Scipio Nasica, strigând că Tiberius voia să devină rege, a pornit în fruntea senatorilor înarmați cu bâte pentru a invada forumul. Multi dintre partizanii lui Gracchus, cuprinși de o teamă respectoasă la vederea robelor patricienilor, au fugit. Tiberius a fost ucis de o lovitură puternică primită în cap, o dată cu el pierind și câteva sute de adepți de-ai săi. Fratelui său mai mic, Caius, i s-a refuzat autorizația de înmormântare, astfel încât trupurile rebelilor au fost aruncate în Tibru, în timp ce Cornelia conducea procesiunea îndoliată.

Gracchi-300x214
 Asasinarea lui Tiberius Gracchus

 

Senatul s-a străduit să tempereze mânia plebei punând în aplicare legile agrare. Din 131 până în 125 î.Hr. numărul cetățenilor a crescut cu șaptezeci și șase de mii, fapt ce ar putea însemna că multe din terenurile împărțite în loturi au fost într-adevăr alocate. Dar comisia care se ocupa de împărțire se lovea de nenumărate dificultăți. Printre aceste terenuri figurau și cele care fuseseră achiziționate de la stat în urmă cu mulți ani sau chiar cu multe generații înainte, iar posesorii lor actuali invocau drepturile stabilite și confirmate, pentru a nu zice chiar sanctificate, de timp. Multe parcele fuseseră revândute la un preț substanțial altor proprietari de către cei care odinioară le cumpăraseră ieftin de la stat. Posesorii de bunuri funciare din statele italiene aliate cu Roma, care, prin aplicarea legii, își vedeau puse în pericol drepturile lor de ocupanți, apelau la Scipio Aemilianus să-i apere împotriva administrației locale, iar influiența lui a dus la suspendarea operațiunilor. Atunci, opinia publică s-a întors împotriva lui; a fost învinuit că trădează memoria, deja sacră, a lui Gracchus, iar într-o dimineață a anului 129 î.Hr. a fost găsit mort în patul lui, victimă a unui asasin care n-a fost descoperit niciodată.

SURSĂ: Will Durant, The Story of Civilization

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s