MAFIA – O poveste cu americani

De fenomenul Mafia, totuși, în adevărata sa natură, m-am lovit abia după război, atunci când americanii, proaspăt debarcați în Sicilia, au reușit pur și simplu o operație de unificare a Mafiei, care a știut, firește, să facă în așa fel încât la momentul oportun să fie de partea antifasciștilor și să se prezinte, în perspectiva unei victorii a aliaților, cu un pedigree politic satisfăcător.

Americanii păreau să fi sosit pe țărmurile noastre având în buzunare liste de persoane de încredere  – ciudat, aproape toate erau membre ale Mafiei -, pe care le-au pus cât mai repede cu putință în posturi de răspundere. O bună parte dintre primarii din vestul Siciliei au ajuns să fie astfel oficial asociați cu Mafia.

Cel care era considerat șeful ei suprem, Don Calogero Vizzini, zis Don Calo, a fost numit primar la Villalba. La fel s-au petrecut lucrurile de la cel mai mic până la cel mai mare cătun. S-a adeverit mai târziu că serviciile secrete americane se serviseră de Mafia din Statele Unite, de origine siciliană, pentru a organiza debarcarea în Sicilia.

Dar aș vrea să zăbovesc asupra unui exemplu pe care-l consider deosebit de semnificativ, acela al sergentului Dickey. Ca agent al C.I.D. (Criminal Investigation Division), Dickey l-a arestat în Sicilia pe faimosul mafiot Vito Genovese, << „om de vârf în malavita” atât sub Mussolini cât și sub administrația guvernului militar aliat >>, cum s-a spus. Bravul sergent Dickey a reușit deci să pună mâna pe Genovese, care era căutat în Statele Unite pentru omucidere. În momentul arestării, Dickey l-a găsit pe Genovese înarmat cu un număr de scrisori de recomandare semnate de ofițeri ai G.M.A. (guvernul militar aliat), care afirmau fără jenă că boss-ul mafiot este „profund cinstit”, că a „denunțat numeroase cazuri de corupție și de speculă în rândurile personalului zis de încredere” și că, în plus, este „demn de crezare, loial, de mare bază pentru serviciu” etc.

Pentru Dickey acesta a fost începutul multor necazuri. Deoarece nimeni în Italia sau în afara Italiei nu voia să-și asume răspunderea unei asemenea arestări. Dickey a tot încercat, timp de șase luni, să-l informeze pe celebrul colonel american Poletti – care a făcut atâtea pentru Sicilia ! – dar n-a izbutit. De două ori l-a găsit pe colonel în biroul său, deși i se spuse că nu este, dar era înconjurat de femei și de sticle goale !

Când Dickey a reușit, după ce luni de zile l-a purtat pe șeful mafiot cu sine prin tot locul, să-l defere pe Genovese unui tribunal american, a survenit „nenorocul” ca un martor al acuzării, închis într-o pușcărie a statului, să moară otrăvit. Nu se știe nici astăzi cine a fost autorul acestei crime. Nimeni, în orice caz, nu mai era în stare să dovedească vinovăția lui Vito Genovese, care a fost deci absolvit și care apoi a servit de model pentru filmul Nașul.

Administrația militară aliată a operat astfel o adevarată restaurare și reevaluare a Mafiei siciliene. Se poate considera că este vorba de un fenomen total aberant, dar nu și dacă se are în vedere că Mafia a fost multă vreme separatistă pe plan politic și că era convinsă că Statele Unite vor să facă din Sicilia „a patruzeci și noua stea” a drapelului american. Mafia nu se va ralia decât mai târziu sprijinirii partidelor naționale italiene și anume atunci când va înțelege că Statele Unite nu doresc să facă din Sicilia o entitate autonomă care să stabilească relații privilegiate cu America de Nord, că americanii nu sunt interesați de așa ceva.

Și așa s-a făcut că Mafia a trecut de sub protectorat american sub protectorat democrat-creștin. Căci Mafia este întotdeauna, prin definiție, de partea puterii.

SURSĂ: Leonardo Sciascia, Câte ceva din ce știu despre Mafia