Grădina Zmeilor

Acolo unde bătrânul Someș face un uriaș cot, trecând în zig-zag printre culmile cristaline ce continuă spre nord-vest Munții Mezeșului, acolo, în apropiere de Jibou, el primește ca afluienți pe Agrij și Almăș. Râurile împrumută numele lor celei mai extinse (cca 1 200 km²) și mai tipice arii depresionare din Podișul Someșan  – Depresiunea Agrij-Almăs.

Străjuit de contraforturile Mezeșului și de culmile domoale ale Dealurilor Clujului și Dejului, depresiunea ne apare ca un imens amfiteatru de-a lungul căruia cele două râuri își croiesc albii largi, cu meandre și tendințe de despletire. Traseele extinse ce însoțesc cursurile de apă ori șirul de mici depresiuni de contact au constituit tot atâtea vetre favorabile de așezări omenești. Sate vechi, cu nume de rezonanță istorică – Trăznea, Bozna, Stâna, Sângiorgiu de Mezeș sau Buciumi, Românași, Almășu, Hida –  se înșiră de-a lungul văilor ori sub poalele muntelui. Numai spre nord, aproape de confluiența cu Someșul, depresiunea se îngustează mult, încât atât valea Almășului, cât și cea a Agrijului capătă un aspect de defileu, primul între Gilgăul Almășului și Tihău, pe seama gresiilor și conglomeratelor, cel de-al doilea în sectorul Prodănești, pe seama calcarelor.

a01 Pașii m-au purtat în mai multe rânduri pe meleagurile Silvaniei, prin vechile ținuturi ale Chioarului, Lăpușului sau Codrului, cât și prin Podișul Someșelor ori pe plaiurile Almășului. Dar niciodată nu poposisem în Grădina Zmeilor, colț inedit și poate unic în țară, situat pe stânga Almășului, la circa 9 km de Jibou, în bazinul Văii Încheieturii.

Versantul stâng al micii văi Încheieturi, lungă de nici 2 km, cunoscută local și sub numele de valea Dosuri, este format dintr-o îngrămădire de coloane prismatice, în mare majoritate în poziție verticală, ciuperci, blocuri dispuse haotic ca urmare a prabușirii lor, ace, stânci cu aspecte ciudate, antropomorfe etc. Ele au stârnit imaginația perpetuu trează a localnicilor, care le-au numit Grădina Zmeilor.

029 P8060059 pano

Originea acestor forme de relief ciudate trebuie s-o căutăm în tectonica și structura petrografică a regiunii. O falie traversează valea Almășului pe direcția vest-sud-vest — est-nord-est. La nord de falie, pe Dealul Încheieturi, predomină straturile de Buzaș, alcătuite din gresii și microconglomerate în alternanță cu marne și argile, pe când la sud, pe Dealul Dosului, apar straturile de valea Almășului formate din argile roșii și gresii alterate. Aceste diferențe petrografice, gradul de fisurare și mai ales dispunerea sub forma unei rețele rectangulare a lor au favorizat dezvoltarea unui relief rezidual, sub acțiunea proceselor de dizolvare, șiroire, dezagregare, gelifracție. Ele au dus la lărgirea sistemului de diaclaze și la apariția din ce în ce mai frecventă a proceselor de prăbușire.

Suprafața structurală existentă aici și-a modificat profilul drept către unul ușor convex, până în momentul în care talvegul a atins un orizont argilos-marnos în alternanță cu unul de argile roșii. Pe acestă suprafață au început să gliseze pachete de gresii și microconglomerate, desprinse din versant, ca urmare a proceselor de degradare amintite.

0111

Astfel se desprind din platoul ușor înclinat și acoperit de pădure de pe flancul sudic al Dealului Înceheieturi blocuri de forma unor prisme paralelipipedice ce nu mai au nicio legatură cu versantul abrupt. În virtutea gravitației, ele încep să culiseze pe suprafața stratului de marne și argile, prin masa de pietrișuri, către talvegul văii Încheieturi, uneori, așa cum constata profesorul Paul Petcu, cu 40 – 60 cm pe an.

Blocurile astfel desprinse și deplasate sunt supuse unei continue modelări sub acțiunea ploii, înghețului și dezghețului etc. Ele ating uneori peste 10 m înălțime în vecinătatea abruptului unde și au stabilitatea cea mai mare. Toată această „grădină”, relativ efemeră, de coloane, ciuperci, blocuri este străjuită de două prisme paralelipipedice mai mari, numite de localnici „Zmeul” și „Zmeoaica”. Alte forme, unele cu aspect bizar („Statuia din Insula Paștelui”), se aseamănă cu chipuri omenești  – Moșul, Dorobanțul, Eva – ori cu legendarii balauri din basmele copilăriei. Profilate pe albastrul cerului strălucitor, ele apar și mai impunătoare.

Apa din precipitații, ca și cea de proveniență din topirea zăpezilor, s-a acumulat cu ușurință în pietrișurile și nisipurile predominant cuarțoase de la baza versantului. Acestea, o dată acoperite cu pelicule de argilă, au format condiții ideale pentru un strat acvifer parțial captiv, cu acea declivitate care să-i dea caracter de strat acvifer artezian. Fântânile săpate la contactul cu albia minoră a Almașului, care au atins acest strat acvifer, au avut inițial caracter artezian. La ploi abundente și îndelungate, ele se transformă în adevărate și spectaculoase izvoare arteziene ce ating 1,6 – 2,5 m înălțime.

Gradina_zmeilor-map-cazare

La Grădina Zmeilor geograful, dar nu numai el, ci orice călător ce străbate aceste meleaguri, va fi uimit de măreția și fantezia naturii. Dar numai de atât ? Firește că nu. Pălcurile de pădure, pajiștile întinse, în alternanță cu ogoarele și livezile  – revărsare de flori albe și roz primăvara –  și, mai ales, satele, satele acestea de oameni gospodari a căror origine se pierde în negura istoriei, te încântă. Veche și inedită vatră folclorică și etnografică, „Țara Almășului” păstrează și astăzi cu mândrie un port popular interesant, cum este cel de la Buciumi, sau serbări folclorice, așa cum este „Maialișul” (în jurul datei de 20 mai) la Poarta Sălajului, așezare pe drumul ce trece din valea Almășului în valea Agrijului.

gradina-zmeilor-salaj

Porțile de lemn sculptate cu diverse motive decorative (florale, zoomorfe etc.), pridvoarele susținute de stâlpi frumos ciopliți de la Sânmihaiu Almășului, Hida, Racâș, cergile de lână de la Păușa sunt mărturii ale perpetuării peste timp a unor trădiționale meșteșuguri în aceste așezări deopotrivă de oieri, cioplitori ai lemnului, țesători.

Siluetele zvelte ale monumentelor de artă feudală din lemn de la Zimbor (secolul al XVI-lea), Poarta Sălajului (de la 1690), de la Hida, Păușa, Sânmihaiu Almășului (secolul al XVII-lea), neîntrecute în frumusețe și originalitate, stau mărturie peste veacuri ale prezenței și continuei locuiri a meleagurilor Almășului de către români. Dovadă a legăturilor permanente ale locuitorilor de aici cu românii de peste munți este faptul că și cetatea Almășului (1247 – 1278)  – punct strategic însemnat la porțile Transilvaniei de nord –  a aparținut, pentru o vreme, domnitorului Petru Rareș. Ruinele ei și un turn (restaurat), probabil din secolul al XV-lea, se păstrează și astăzi. Și să nu uităm că ne aflăm pe un vechi drum român, de intensa circulație la acea vreme, ce unea Napoca cu municipiul (ridicat la acest rang de Septimiu Sever, 193 – 211) și castrul roman de la Porolissum (situat în apropierea satului Moigrad), capitală a Daciei Porolissensis.

jibou
 Grădina botanică Jibou

Săpăturile arheologice au scos la iveală aici, ca și la Românași și Buciumi, dovezi prețioase ale vieții și activității din perioada romană și de după retragerea aureliană. Astfel, la Românași, însemnat centru etnografic, se păstrează urmele castrului roman, iar la Buciumi pretoriul, terme și porți ale unui alt castru.

salaj-county-romania-jibou-gradina-botanica-cityoftheweek-16

Ideea unității de neam, păstrată peste veacuri în sufletele românilor de aici, este amintită și de sărbătoarea folclorică din ultima duminică de mai de la Fântâna lui Simion Bărnuțiu (1808 – 1864), inițiatorul marii adunari de la Blaj în acel an revoluționar 1848, cărturar originar din Bocșa plaiurilor Silvaniei.

Străbătând meleagurile Almășului de la Grădina Zmeilor la Poarta Sălajului, de la Trăznea la Hida și Românași, rămâi impresionat de imaginea peisajului geografic unic al locurilor, de încărcatura de semnificații a istoriei milenare românești, de originalitatea și personalitatea folclorică și etnografică a ținutului, de frumusețea florilor de măr, de prun, de vișin ale primăverii. Flori, pete de culoare, prezente și la grădina botanică din Jibou, sub cupolele inedite ale serelor, devenite simbol al orașului.

SURSA: Dan Săucan, Popas în Grădina Zmeilor

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s