MATA-HARI – O spioană legendară

În zorii zilei de 15 octombrie 1917, o femeie cădea sub gloanțele unui pluton de execuție francez în pădurea de la Vincennes, la porțile Parisului. Era vorba de Mata-Hari, dansatoarea indiană (conform legendei), acuzată de spionaj în favoarea inamicului (Germania). De fapt, această celebritate a lumii artelor era olandeză, se numea în realitate Margarethe Zelle și era fiica unui fabricant de pălării din Leeuwarden (Olanda).

După un mariaj nefericit în Indiile Olandeze cu un ofițer din armata colonială, decide să-și refacă viața și, întoarsă în Europa, se stabilește la Paris, unde, confectionându-și o nouă biografie, se specializează în rafinatele dansuri javaneze și indiene pe care le îndrăgise în colonii, debutând sub numele cu rezonanță misterioasă „Mata-Hari” („Ochiul zilei” în indiană). În scurtă vreme, dansurile sale exotice fac senzație și, din cercurile intime, ea trece pe scenele marilor teatre din metropolele lumii, unde compozitori ca Massent sau Rimski-Korsakov îi dedică pagini de muzică de balet.

Numele său circulă pretutindeni în țările Europei unde întreprinde turnee triumfale. Începutul războiului o găsește la Berlin unde se șoptește că ar fi protejata kronprințului. În curând, setea sa insațiabilă de bani (sau spiritul de aventură ?) o fac să înceapă a practica periculosul joc al spionajului. Vinde mai întâi secrete de stat franceze Germaniei, apoi punându-se și în slujba aliaților, destăinuie importante mișcări armate ale trupelor germane și activitatea rețelei de submarine. Pusă sub supravegherea poliției secrete franceze, este arestată la Paris, după ce se aflase ca încasase la Madrid o sumă importantă din partea ambasadei germane.

La proces ea neagă cu obstinație că ar fi practicat spionajul, afirmând că suma i-ar fi fost plătită în contul spectacolelor date la Berlin. Misterul planează și azi asupra acestui caz, ambele tabere, ale apărătorilor și detractorilor susținând cu tărie teza lor. Personajul învăluit în tainicul „bric-à-brac” oriental, cu un destin atât de nefericit, dar și cu o strălucire factice poate, dar autentică în măsura în care a fascinat atâtea personalități ilustre ale începutului de veac, acest personaj eminamente romantic n-a folosit ca subiect numai romanelor și colecțiilor așa numitelor „femei celebre” ci, cum era și firesc, și numeroaselor filme turnate încă de prin anii ’20, pretutindeni. De departe cea mai celebră interpretă a acestei eroine rămâne „divina” Garbo, care în 1931 n-a ezitat să îmbrace exoticele costume javaneze și să execute misterioasele dansuri dedicate zeului Shiva.

Scenaristul, mai puțin atent la faptul istoric și mai sensibil la episoadele sentimentale, s-a oprit mai ales la dragostea eroinei pentru un locotenent francez (în film, Ramon Novarro) și a croit o poveste de spionaj convenșională, elevată prin interpretarea marei artise la rangul unei opere profund dramatice.

În 1965, o altă interpretă de prestigiu, Janne Moreau, reia (în Franța de astă dată) povestea spioanei dansatoare în filmul „MATA-HARI, AGENT H.21” (regizor Jean-Luis Richard), realizare mai sobră, cvasidocumentară, lipsită de căldura și tensiunea versiunii americane. Iar Jeannne Moreau (în cuplu cu Jean-Louis Trintignant) era o foarte rece eroină, ce părea a-și ironiza propriul personaj.

SURSĂ: Constantin Popescu, Realitate și ficțiune

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s