Critica de directivă

Un deziderat dintre cele mai curente este acela care tânjește după critica de directivă. De câte ori nu ne-a fost hărăzit să citim că viciul fundamental al criticei actuale n-ar fi altul decât lipsa unei directive statornice, cu care ea este înainte de orice datoare publicului ! Prin alte cuvinte, criticul ar fi obligat să orienteze publicul pe linia unui dogmatism oarecare, spre a-i impune cu autoritate îndreptările lui. Funcția de cenzor pare, așadar, legată indisolubil de imaginea ideală a criticului.

Într-un moment când conceptul autorității predomină în domeniul politic, nu e de mirare că el se răsfrânge și asupra sectorului însemnat al culturii, care este literatura. Ar fi însă o eroare să se creadă ca acest concept al autorității dogmatice este de recentă origine. În realitate, el caracterizează o tendință culturală permanentă, și anume tradiționalismul (care, ce e drept, oriunde s-ar ivi, învedereaza amestecul planului politic într-un domeniu străin).

Mai ciudată pare nostalgia după dogmatism când provine din rândul tineretului, în care se zbat cele mai diverse năzuințe, cu aparența haosului și a anarhiei. În ceasul nostru, și în ciuda esenței individualiste a temperamentului juvenil, se constată însă militarea convergentă a tineretului pentru dogmă și autoritate. Ne interzicem deocamdată stăruința asupra configurației morale a tinerimii de azi, spre a nu ne îndeparta prea mult de raportul de necesitate stabilit între critică și directivă.

Dogmatismul, considerat de altfel în esența sa elementară, nu e adeseori decât expresia grăbită a nevoii de certitudine. Privit sub acest aspect, el definește însăși modalitatea juvenilă a criticei. Cine se satisface cu adeziuni entuziaste sau respingeri categorice, dacă nu tânărul neexperimentat, prevăzut cu un câmp de viziune redus ?

Sub aspect politic, dogmatismul literar corespunde nevoii temperamentale, foarte accentuată la adulți, de regentare. În fiziologia vârstelor, exclusivismul nu mai este, de rândul acesta, rezultatul inexperienței, ci acela al alegerii deliberate, al optării disciplinate, al normei îndelung chibzuite. De bună seamă, un asemenea dogmatism nu se traduce în act, fără să-și întemeieze titlurile pe o etică.

Astfel, critica antiromantică și, mai în genere, antiindividualistă, care are în Franța o filieră respectabilă, de la Gustave Planche la Pierre Lasserre, își justifică acțiunea prin conștiința unei funcțiuni de salubritate publică. Criticul, din această perspectivă socială, nu se străduiește cu explicarea frumosului și cu definirea personalităților literare. El are, ca și romancierul tradiționalist, misionar laic, charge d’âmes (încărcătură spirituală – n.red).

Fără să tăgăduim justificarea acestui dogmatism literar în peisajul unei culturi, mărturisim că autoritatea derivata dintr-însul nu ne ispitește. Ea ne apare ca o iluzie, provenită poate inconștient din desconsiderarea publicului. Într-adevăr, criticii dogmatici se situează față de cititorii lor într-o gravă postură pedagogică. Exact vorbind, ei se interpun între cititor și operă ca niște educatori care l-ar avertiza de primejdiile literaturii pure. Rostul lor permanent și esențial este a mustra această literatură că și-ar găsi finalitatea în ea însăși și de a îndemna pe lector să nu se lase vrăjit de ceea ce l-ar încânta fără sș-i reformeze sufletul într-un sens civic oarecare.

Vladimir Kush 1965 - Russian painter - The Surreal Landscapes - Tutt'Art@ (32)
 Vladimir Kush – Peisaj suprarealist

Un astfel de critic dogmatic, fie în domeniul literaturii, al artelor plastice sau al muzicii, judecă totdeauna obiectul artei respective nu după realizarea ei, conformă structurii intime a autorului, ci după intențiile pe care artistul ar trebui să-și însușească, spre a servi unui scop practic. Dogmatismul, în esența sa, nu poate fi decât pragmatic, utilitar. Directivele dogmatice subordonează pe artist unui ideal care nu decurge din conformația sa structurală, neinteresantă în cauză: ele pretind că artistul să servească de vehicul unor probleme exterioare alcătuirii lui fatale. Ignorând, așadar, datele psihologice fundamentale, care individualizează pe artist și condițiile specifice ale disciplinei artistice, dogmatismul pretinde a modifica și a modela aria, pe artist și publicul.

În alcătuirea sau structura criticului dogmatic, învederăm, deci, un îndoit fenomen psihologic: inaptitudinea de a izola opera de artă sau pe artist, spre a le surprinde esența proprie, individuală, contemplabilă, și ca atare distinctă de propriile lui poziții intelectuale sau prejudecăți; și excrescența facultății sociale, spune-i-se etică sau pedagogică, de ajustare a artei și a gustului public, la o normă de activitate practică.

De bună seamă, oricine consideră cu exclusivitate arta sub unghiul funcțiunii sociale este îndreptățit să aștepte de la critic formularea acestei dependențe și judecarea ei strictă, sub raportul gradului ei de binefacere sau de nocivitate. Criticul pedagog alunecă funcțional în ipostaza de critic judecător de instrucție. Societatea îi așteaptă cu încredere codul și sentințele. Sau le află, chiar daca nu-l interesează și nu le cere, deoarece niciodată n-a lipsit cu desăvârșire, în nici un moment al civilizației, această specie de critică.

Este, deci, nedreaptă tânjeala după critica de directivă, ce se oferă oricând, în numele marilor principii mântuitoare, care au pasionat în toate vremurile naturile pedagogice și politice. Și, slavă Domnului, această familie spirituală, dacă se poate spune, înflorește fără a suferi discreție, ca să treacă neluată în seamă.

SURSĂ: Șerban Cioculescu, Critica de directivă

Universul literar, 1914

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s