Parcuri și rezervații naturale pe glob

Dacă, de fapt, protejarea naturii prin parcuri și rezervații naturale este o creație a secolului trecut, începuturile aproape se pierd în negura istoriei. În jurul anului 1050 îC, Wu-Wang, întemeietorul dinastiei chineze Tchou, a înființat, se pare, primul parc zoologic din lume unde se aflau tigri, rinoceri, tapiri malaiezieni, urși panda. Călătorul italian Marco Polo, care a străbătut Asia în perioada 1275 – 1292, a văzut un imens parc, pe care împăratul mongol Kubilai îl amenajase lângă reședința sa de la Karakorum, în inima Asiei. În Europa cele mai vechi terenuri oficial ocrotite au fost de fapt parcurile de vânătoare feudale, alcătuite înainte de toate din păduri.

Primele idei despre protecția naturii au apărut încă din secolul al XIII-lea în Elveția, iar șase secole mai târziu tot acolo s-a format prima asociație internațională pentru protecția naturii. Conform unor surse istorice, prima lege pentru protecția unor specii de plante și animale a fost adoptată în Anglia, în timpul regelui Henric al VIII-lea; ea punea sub ocrotire ouăle de porumbel, rațe lopătar, cocori, dropii.

Parcurile naționale ilustrează cel mai bine preocupările de protejare globală și dinamică a naturii, fauna, flora și peisajul fiind conservate ca atare. Aceste teritorii sunt scutite de orice fel de exploatare de către om a resurselor naturale. În schimb, în rezervațiile naturale, care ocrotesc fie întregul cadru natural, fie numai anumite elemente floristice, faunistice, geologice, morfologice etc., sunt autorizați să pătrundă numai oamenii de știință.

1. Parcul natural Bialowieza – Belovejskaia

Parc național bilateral, din care 5 070 ha în Polonia și 85 000 ha în Belarus. Include partea centrală a pădurii Bialowieza (brazi, pini, stejari, fagi, carpeni, tei, arini). În sectorul polonez, 4 747 ha constituie o rezervație strictă a unui ecosistem virgin; în prezent, aici se află cel mai mare centru din lume pentru creșterea zimbrilor care trăiesc fie în libertate, fie în rezervație închisă. Mai sunt adăpostiți caii turpani, înalți de circa 130 cm, elani, cerbi, mistreți, râși, lupi, jderi, hermine, lutre, bufnițe. Pădurile din sectorul belarus cuprind, de asemenea, 21 de specii de arbori și 140 animale, printre care zimbri, cerbi, elani, lupi, bursuci, cocoși de mesteacăn etc.

2. Rezervația naturală Camargue

Rezervație a biosferei (85 000 ha); ea cuprinde o insulă și zona înconjurătoare din sudul deltei Rhône-ului. Se află în regiunea Provence – Coasta de Azur (Franța) și cuprinde un teren acoperit de dune, solonetuțri și solonceacuri, precum și lacuri, iazuri, mlaștini, lagună. Aici își găsesc adăpost egrete, bâtlani, piciorongi, ciocîntorși, flamingi. În zonă crește o specie rară de ienupăr, ce atinge 6 – 7 m înălțime și un diametru de 50 cm; trăiesc liberi taurii negri.

3. Rezervația naturală Domogled

Cea mai veche rezervație naturală din România; este situată în Munții Mehedinți, la est de de Băile Herculane. Existența a peste 1 000 de specii de plante superioare, multe dintre ele endemice și mediteraneene, a 80 de rarități floristice, precum și a insectelor și animalelor a dus la crearea rezervației în anul 1932. În zonele însorite întâlnim păduri de cer, gârniță sau chiar gorun și fag, iar în ogașe, văi și doline tufișuri alcătuite din asociații de stejar pufos și tei. În văile adăpostite, unde umezeala este mai mare, cresc fagul moesiac, pinul negru de Banat, nucul turcesc, iar pe coastele însorite sunt răspândite tufișuri de liliac sau vișinul turcesc.

Dintre endemismele locale și rarități amintim garofița Domogledului, candeluța, scorușul, albăstrița, brândușa, inul galben de Banat. Fauna este la fel de originală: vipera cu corn, potârnichea de stâncă, broasca țestoasă, șopârla de nisip și de luncă, scorpionul carpatic. Dintre insecte, numai fluturii cuprind 1 500 de specii, adica 45% din numărul total din țară.

4. Parcul național Fiordland

Cel mai mare parc național din Oceania, situat în Noua Zeelandă, se întinde pe 1 223 654 ha. În jurul unor lacuri din această zonă este singurul habitat din lume pentru cristeiul nezburător sau tukahe (Notornis hochstetteri). Parcul adăpostește, de asemenea, papagalul-bufniță și papagalul de munte kea, cunoscut pentru tendințele sale carnivore (atacă oile); dintre endemismele proprii menționăm: rața albastră, albatrosul regal, pinguinii. Peisajul este deosebit de variat. În munți sunt toate etajele bioclimatice, pornind de la pădurile umede subtropicale, cu desișuri de ferigi uriașe, ce ating 25 m înălțime, sau pini negri, și până la pajiștile alpine. Frumusețea peisajului este amplificată de succesiunea a 5 cascade, dintre care Sutherland are o cădere de 500 m. Pe țărmul lacului Te Anau (342 km²) se află faimoasa peșteră cu același nume. Pe tavanul ei trăiesc larvele luminiscente ale muștei puratohe.

5. Parcul național Galapagos

Parcul național este amplasat în arhipelagul cu același nume, o îngrămădire de aproape 2 000 de cratere ieșite din abisul oceanic, precum și 15 insule mai mari, dintre care principalele sunt Isabela și Fernandine. Caracteristic acestui colț de lume este anomalia climatică: insulele se află la Ecuator, dar, datorită curentului rece peruvian (ale cărui ape au numai 16°C), temperatura aerului nu depășeste 22°C. Adăpostește o floră și faună deosebit de originale, cu numeroase endemisme, care i-au inspirat naturalistului englez Charles Darwin, după vizita sa în arhipelag, în anul 1835, celebra teorie evoluționistă.

Vegetația este reprezentată, printre altele, de păduri de cactuși giganți, arborescenți care se întind de-a lungul țărmului, păduri de aloe, mangrove, păduri umede cu mușchi și ferigi, pajiști.

Dintre elementele faunistice se remarcă iguana terestră, șopârla gigantică (peste 1 m lungime), care seamănă cu balaurii din basme, broasca țestoasă uriașă de Galapagos, cormoranul fără aripi, furtunerul cu coada neagră, pinguini, pelicani și încă 70 de specii de păsari care nu mai există nicăieri în altă parte a lumii, peștele-papagal, peștele-tigru negru, peștele frunză, descoperit prima oară în Oceanul Pacific.

6. Parcul național Gran Paradiso

Parcul național (70 000 ha, înființat în 1922), situat în nord-vestul Italiei, cuprinde un peisaj alpin caracteristic (vârful cu același nume, cu o înălțime de 4 064 m, precum și o mare parte a văii d’Aosta) din Alpii Italieni și a făcut posibilă salvarea caprei ibex. Adăpostește capra alpină (efectiv de circa 3 000 exemplare), capra neagră (5 000 exemplare), marmota, iepurele alb, vulpea, jderul, dihorul, bursucul, nevăstuica. Dintre păsările ocrotite menționăm: potârnichea albă, potârnichea de stâncă, cocoșul de mesteacăn, acvila regală.

Vegetația de foioase este reprezentată prin fag, paltin, mesteăcan; cea de conifere prin pin silvestru, brad, molid.

7. Parcul național Groenlanda

Cel mai mare și cel mai nordic parc național de pe planeta noastră este situat în nord-estul Insulei Groenlanda. A fost înființat printr-o hotărâre a guvernului Danemarcei, la 22 mai 1974, în scopul păstrării mediului în care trăiesc specii vegetale și animale caracteristice; cuprinde vestigii istorice, ghețarul continental, fiordurile.

Parcul adăpostește o interesantă faună arctică: peste 5 000 de urși albi, boi moscați (originari din stepele asiatice, unde au dispărut), morse și foci, balene, vulpi polare, lupi polari, hermine, lemingi, logopedul, precum și diverse păsari polare ca bufnița albă, potârnichea de tundră, șoimul norvegian.

În parcul național, care se întinde pe 70 000 000 ha, nu există nicio așezare omenească, ci numai trei stații meteorologice.

8. Parcul național Manu

Este cel mai mare parc național de pe continentul sud-american. Are o suprafață de 1 532 806 ha și cuprinde pădurea tropicală umedă care acoperă relieful andin foarte variat.

Amplasat în sud-estul Perului, pe versantul amazonian al Anzilor, parcul este străbătut de râul Manu, afluent al fluviului Madre de Dios. A fost înființat pentru a proteja animalele pe cale de dispariție ca ursul cu ochelari, Tortuga charapa (o specie de broască țestoasă), Lagarto negro (șopârla neagră).

În zonă locuiesc unele triburi de indieni, ca Machiguengas, care au luat contact cu civilizația, comportându-se ca oameni pașnici și buni colaboratori în expediții; există însă un trib mic, Amahuacas, ai cărui membri sunt războinici și hrăpăreți; ei fac adesea incursiuni în așezările indienilor Machiguengas, cărora le aduc serioase pagube.

 

9. Parcul național Mount McKinley (Denali)

Este cel mai întins parc național din Alaska; are o suprafață de 775 597 ha și este situat la circa 400 km sud de Cercul Polar și la aproape 500 km nord de coasta Pacificului. În centrul său se găsește cel mai înalt pisc din America de Nord, Muntele McKinley (6 934 m). Se întâlnesc zăpezi eterne și 12 ghețari, dintre care cel mai lung este Muldrow (56 km).

Flora și fauna sunt foarte interesante, iar unele plante și animale pot fi găsite numai aici. Animalele specifice parcului sunt capra albă de munte, caribu, elanul (dintre care o varietate – moose – atinge dimensiuni impresionante și greutatea de 500 kg), ursul brun grizzly, cel mai mare animal al Americii (dupa aproape completa nimicire a bizonilor), berbecul Dall, vulpile roșii.

Pădurea de conifere cuprinde și pâlcuri de mesteceni argintii sau de plopi, iar solul este acoperit de mușchi și licheni. Planta cea mai răspândită este buruiana focului, denumită astfel datorită splendidelor sale flori roșii și violacee.

10. Parcul național Retezat

Primul parc național din România; a fost înființat în 1935 și are o suprafață de 54 400 ha; cuprinde 40 de vârfuri ce trec de 2 200 m, un relief glaciar caracteristic (circuri, văi, morene, 83 de lacuri glaciare), dar și forme și fenomene caracteristice (văi seci, doline, peșteri, avene).

Vegetația este reprezentată îndeosebi de arinul negru, mojdrean, scoruș, arțar, jneapan, zimbru, papucul doamnei, crin, sângele-voinicului, floarea de colț, strugurii ursului, gențiana.

În rândul faunei se remarcă marmota, recolonizată în 1973, ierunca, vulturul sur, cerbul, căprioara, capra neagră, mistrețul, cocoșul de munte, zăganul, acvila de munte, vipera. Zonele de protecție ocupă centrul masivului Retezat (2 482 m), caracterizat printr-o rețea deasă de ape curgătoare, cu debit bogat și permanent.

Prima zonă de protecție integrală are un caracter științific (11 466 ha), aici fiind interzisă orice exploatare (minieră, pășunat, vânat, pescuit, culegerea fructelor, turism). A doua zonă de protecție este mai puțin riguroasă, pășunatul fiind permis, pe anumite văi și pajiști, doar două luni pe an.

11. Parcul național Serengeti

Parcul național (1 295 000 ha) se află în Tanzania (Africa) și face parte din patrimoniul natural mondial din anul 1980. Are cea mai bogată faună mare (peste 1,5 milioane exemplare). Este situat la poalele muntelui Kilimanjaro, între lacul Victoria și craterul vulcanic Ngorongoro. El cuprinde o regiune de savană fără arbori, savană împădurită și cu tufișuri de-a lungul râurilor, precum și zone cu pădure deasă. Între 1 300 și 2 200 m altitudine apare o vegetație montană. Teritoriul este străbatut de râul Grumeti. Aici trăiesc lei, leoparzi, gheparzi, șacali, hipopotami, hiene, elefanți, rinoceri, bivoli sălbatici, antilope, girafe, zebre, maimuțe, struți, crocodili.

12. Parcul național Yellowstone

Este cel mai vechi parc național din lume, fiind amplasat în nord-vestul Statelor Unite, între culmile Munților Stâncoși, la 2 500 m altitudine, pe un platou. Aici se întâlnesc 3 000 de gheizere, vulcani noroioși (Mud Vulcano, a cărui erupție poate fi auzită până la o distanță de 1 km). Renumit este gheizerul Old Faithful, care își ridică coloana de apă fierbinte până la înălțimea de 38 m. Cascada formată de râul Yellowstone are o înălțime de 97 m.

Pădurea fosilă este unică în lume. Ea a fost surprinsă de perioade succesive ale activității vulcanice, ale cărei erupții au îngropat generații de păduri, care și-au reluat ulterior ciclul vegetativ, ca să moară din nou la erupția următoare. Acest ciclu s-a reluat în decursul istoriei de cel puțin 27 de ori. În izvoarele termale trăiesc alge și bacterii colorate în portocaliu, verde închis și maro.

SURSĂ: Ion Manta, Parcuri și rezervații naturale pe glob