Cântec de dragoste la marginea mării

Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci

printre rocile țărmului, reci.

Marea se va preface-n păsări străvezii,

câte le-ncap ochii deschiși spre ea,

și vor zbura fâlfâind, când ai să vii,

până-n piscul văzduhului cu o stea.

.

Vor rămâne prăpăstiile și peșterile goale,

peștii vor plesni aerul prăbușit cu cozile,

stârnind mărgeanele domoale

și corzile.

.

Uite, epava corabiei lui Simbad marinarul

cu un colț se sprijină-n scoicile cenușii,

cu un vârf înjunghie-n mijloc cleștarul,

peste toate punțile aleargă raci vii.

.

Îți dăruiesc o stea de mare, un crab și un delfin !

Adu-i în spinare până la nisipuri.

Mă voi preface orb și am să vin

cu brațul întins, să-ți mângâi chipul.

Nichita Stănescu, Cântec de dragoste la marginea mării

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s