Morală și ateism

Ateismul existențialist, pe care îl susțin, afirmă că dacă Dumnezeu nu există, atunci există cel puțin o ființă a cărei existență precede esența, o ființă care exista înainte de a fi definită prin vreun concept, și că acea ființă este omul… Ce se înțelege aici prin enunțul că existența precede esența ? Aceasta înseamnă că omul mai întâi există, se găsește, se ivește în lume și după aceea se definește. Așa cum este conceput de către existențialist, omul este nedefinibl pentru că la început el nu este încă nimic. Dar apoi el va fi ceva, și va fi ceea ce se va face singur. Astfel nu există natură umană, fiindcă nu există vreun Dumnezeu care să o conceapă…

Dostoievski a scris: „Dacă Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis”. Acesta este punctul de plecare al existențialismului. Într-adevar, totul ar fi permis dacă Dumnezeu nu exista, și în consecință omul este abandonat pentru că el nu găsește nici în sine, nici în afara sa vreo posibilitate de care să se agațe. El nu își mai poate găsi scuze. Dacă, într-adevăr, existența precede esența, nu vom putea explica niciodată ceva prin referire la o natură dată sau fixată; cu alte cuvinte, nu există determinism, omul este liber, omul este libertatea. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu nu există, noi nu găsim nici o valoare sau rânduială care să ne legitimeze comportamentul. Astăzi, nici în spatele nostru, nici în fața noastră, în domeniul luminos al valorilor, nu avem scuze sau justificări. Suntem singuri, fără scuze. Aceasta este ideea pe care voi încerca să o exprim când voi spune că omul este condamnat să fie liber.

Dacă l-am suprimat pe Dumnezeu tatăl, atunci trebuie ca cineva să inventeze valorile. Lucrurile trebuie luate așa cum sunt. Și, de altfel, a spune că noi inventăm valorile nu semnifică nimic altceva decât aceasta: viața nu are un sens a priori. Înainte ca voi să trăiți, ea, viața, nu este nimic; dar voi sunteți cei care-i dați sens, iar valoarea nu-i altceva decât sensul pe care voi îl alegeți…

Fără îndoială, se alege fără referire la valori prestabilite, dar e nedrept să le taxezi pe acestea drept capricii. Să zicem, mai degrabă, că trebuie comparată alegerea morală cu alcătuirea unei opere de artă…

Ceea ce au în comun arta și morala este că avem creație și invenție în ambele cazuri. Nu putem hotărî a priori ce anume este de făcut.

SURSA: J. P. Sartre, Existențialismul este un umanism

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s