Maturizare

Ca să iubesc lumina aspră-a zilei

Și tot ce-i omenesc, născut eu îs

Și îs născut s-aprind cu roua-n ierburi

Vii lacrimi și cascade vii de râs.

.

De când mă știu copil, iubeam pădurea

Și mierlele, și vulturii din nori,

Și mieii blânzi, și râșii iuți și ageri,

Și șerpii cei cu solzii lucitori.

.

Trecură anii… Râșii iuți răpiră

Mielul meu alb cu capul bucălat,

Și-adeseori pe când voiam să-i mângâi,

Șerpii frumoși de mână m-au mușcat.

.

Nu înțeleg să plâng acele clipe

Când ura înca nu o cunoșteam.

Când nu plângeam de-mi zdreleam genunchiul,

Ci soarelui-părinte-i surâdeam.

.

Acum în piept port o avere nouă

Lângă iubire – ura ca un scut.

Strugurii-s copți și stors-am mustul dulce,

Și mustul dulce-n vin s-a prefăcut.

Nicolae Labiș, Maturizare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s