ARHIVE SECRETE -Sferele de influiența

Pentru istorici ca și pentru oamenii politici momentul de referință în abordarea controversatelor „sfere de influiență” l-a constituit sfârșitul anului 1953. Atunci au apărut, aproape concomitent, edițiile engleză și franceză ale ultimului tom din Memoriile lui Churchill. Prefața volumului al VI-lea era datată 30 septembrie 1953 și, pentru prima dată, sub semnătura unei asemenea autorități se publicau detalii de mult așteptate și, deci, atât de prețioase. „Bomba”, ca să ne exprimăm astfel, exploda cu atâta surprindere, încât cinismul lui Churchill scăpa, pur și simplu, blamului cititorului, dispus să ierte pe autorul ce cutezase să se confeseze în fine în public. Din Memoriile lui Churchill, propunem să reținem acel lung pasaj incriminant:

„…În după-amiaza zilei de 9 octombrie [1944], noi [delegația britanică] am aterizat pe aerodromul din Moscova, unde am fost primiți foarte cordial și cu toate onorurile de către Molotov (ministrul de externe sovietic -n.red.) și numeroase alte personalități ruse […] Prima reuniune importantă a avut loc la Kremlin chiar în aceeași seară, la orele 22. Singurii care au asistat au fost Stalin, Molotov, Eden (ministrul de externe britanic – n.red.) și cu mine, având ca interpreți pe comandorul Birse și pe Pavlov…”

S-a convenit, de la început, să fie invitați la Moscova diverși demnitari polonezi, după care memorialistul continuă:

„Momentul era favorabil pentru a acționa, astfel că declarai: <<Să reglăm afacerile din Balcani. Armatele voastre se afla în România și în Bulgaria. Noi avem interese, misiuni și agenți în aceste țări. Să evităm fricțiunile pe motiv că nu au nicio rațiune. În ce privește Marea Britanie și Rusia, ce-ați zice de o predominanță a voastră în România de 90%, de o predominanță a noastră de 90% în Grecia și de o egalitate, câte 50%, în Iugoslavia ?>> În timp ce se traduceau cuvintele mele, am așternut pe jumătate de coală de hârtie:

România

Rusia……………….. 90%

Alții…………………… 10%

Grecia

Marea Britanie………….. 90 %

Alții………………………………… 10%

Iugoslavia………………….. 50 – 50%

Ungaria……………………….. 50 – 50%

Bulgaria

Rusia……………………………… 75%

Alții………………………………… 25%

Am împins hârtia lui Stalin, căruia i se făcuse deja traducerea spuselor mele. El avu un ușor moment de reținere. Apoi, el a luat creionul său albastru, a trasat o linie groasă în semn de aprobare și ne-a restituit foaia. Totul a fost reglat mai repede decât era nevoie să fi fost scris.

Bineînțeles, noi am studiat chestiunea îndelung și cu atenție și nu ne-am preocupat decât de acorduri valabile pe durata războiului. Toate problemele mai vaste au fost rezervate, de-o parte și de alta, pentru ceea ce noi speram atunci să fie o conferință de pace după Victorie.

A urmat o lungă tăcere. Hârtia, însemnată cu albastru, rămânea în centrul mesei. Am spus în final: <<Nu se va găsi oare puțin cinism în faptul că noi am avut ideea de a regla aceste probleme de care depinde soarta a milioane de oameni într-un mod atât de slobod ? Să ardem această hârtie>>. <<Nu, păstrați-o>> – zise Stalin.

L-am anunțat, apoi, că americanii îi vor expune, în linii mari, planul lor de operațiuni în Pacific pentru 1945, și aceasta în cadrul conversațiilor noastre viitoare.

Am ridicat, de asemenea, problema Germaniei…”

Premierul britanic a rămas la Moscova încă multe zile, dar el și-a atins unul dintre țelurile propuse încă din prima seară. In zilele următoare, cu acordul celor „2 Mari”, Molotov și Eden vor definitiva înțelegerea. […] La 11 octombrie 1944 el a redactat o scrisoare către Stalin, pentru a pregati  „interpretarea procentajelor”. Memorialistul însă se autodezvăluie pe dată: amintindu-și că „mai binele este dușmanul binelui”, el nu a mai predat textul liderului sovietic. Aceasta însemna că admitea – înaintea oricăror evoluții – faptul împlinit ! Demonstrația nu poate avansa, fără a reține câteva pasaje din acea scrisoare neexpediată din 11 octombrie 1944, pe care, pentru a se motiva în fața Istoriei, Churchill a inclus-o integral în Memoriile sale:

„Acord cea mai mare însemnătate faptului că Marea Britanie și Rusia adoptă în Baîlcani o politică comună, care să fie de asemenea acceptabilă pentru Statele Unite […] Aceste procentaje pe care le-am notat nu sunt decât o măsura practică pentru a ne permite să vedem în ce grad punctele noastre de vedere concordă, înainte de a decide măsurile necesare pentru a ajunge la o înțelegere completă. Cum am mai spus-o, ele ar apărea brutale, chiar cinice, dacă ar fi supuse unui examen atent al celor de la Afacerile Străine și diplomaților din lumea întreagă. Ele nu pot constitui, deci, baza unui document oficial, cu siguranță pentru momentul actual nicidecum. Dimpotrivă, ele ar putea constitui un ghid excelent în conducerea afacerilor noastre…”

Îl descoperim, în aceste fragmente, pe Churchill opunându-se categoric publicării documentului privind împărțirea în „sfere de influiență” a Europei est-centrale. Consecvent în a nu spune tot adevărul, premierul și-a informat, la 12 octombrie 1944, colegii de cabinet, asigurându-i că sistemul procentelor exprima „interesele și sentimentele” cu care Marii Aliați aveau de gând să abordeze „problemele” țărilor afectate, că nu viza „instaurarea unui sistem rigid de zone de influiență”.

SURSA:  Gheorghe Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s